Descriere
Pot trece și de povestiri (ușor stranii) cele înșirate – sub formă de mărgele, pe un fir pretextual unitar – de Marinela Opriș în debutul ei cu Țestoasa care privește pe fereastră; dar mai sigur e că ezită între povestirea fantasy și poemul în proză, ale cărui margini le bate ba clandestin, ba fățiș. În orice caz, Marinela pornește de la o sugestie (nu chiar improbabil kafkiană) pe care o procesează ingenios, lăsând detaliile corporale – transformate în protagoniști – să se angajeze în metamorfoze cu bătaie alegorică. Metamorfozele pornesc de la principiul autonomiei fiecărei părți anatomice, angajate pe rând într-o peripeție malformativă și toate având inițiativă metamorfotică. Laolaltă, ele sugerează, insinuant doar, un destin retractil, de ființă ascunsă după o carapace (e, poate, simbolul unificator al povestirilor), salvatoare nu mai mult decât distrugătoare.
