Ultramaratonistul

Descriere

« Milioane de americani aleargă. Aleargă pentru a fi în formă, pentru sănătatea aparatului cardiovascular, pentru senzaţia dată de endorfine. În 2003, un număr record de 460.000 de oameni au participat la unul dintre nenumăratele maratoane din ţară. Şi-au depăşit limitele de rezistenţă pentru a alerga 42 de kilometri. Dar mai este un grup de alergători, mai mic şi necunoscut, un grup de oameni numiţi ultramaratonişti. Pentru noi, un maraton este doar încălzirea. Cursele noastre sunt de 80, de 160 de kilometri. Putem alerga 24 de ore fără să dormim, abia dacă facem pauze de mâncare sau apă, câteodată nu folosim nici măcar toaleta. Alergăm în sus şi în jos pe munţi; prin Valea Morţii în mijlocul verii; la Polul Sud. Forţăm corpul, mintea şi spiritul mult peste ceea ce crede lumea că înseamnă limite ale durerii şi ale efortului. Eu sunt unul dintre puţinii care au reuşit să alerge mai mult de 160 de kilometri fără oprire, ceea ce cred că mă face extra-ultramaratonist. Sau doar nebun. De fiecare dată când cineva aude că am alergat 160 de kilometri fără întrerupere, inevitabil pune două întrebări. Prima este Cum poţi face asta?. Mult mai greu este să răspund la cea de-a doua întrebare: De ce faci asta? Este o întrebare excelentă, deşi viciile nu pot fi niciodată definite exact. Când a fost întrebat de ce a escaladat Everestul, George Mallory a dat faimosul său răspuns laconic Pentru că există. Se pare că a satisfăcut lumea suficient de mult, încât a ajuns o zicală foarte cunoscută. Dar nu e cine ştie ce răspuns. Cu toate astea, înţeleg ce-a vrut să spună. Când sunt întrebat de ce alerg toată noaptea distanţe atât de imposibile sunt de multe ori tentat să răspund ceva de genul Pentru că pot. Este cât se poate de adevărat că sportivii nu au întotdeauna cele mai introspective suflete. Dar nu este un răspuns complet. Nici măcar pe mine nu mă satisface. Am şi eu propriile-mi întrebări.
De ce alerg?
De cine alerg?
Încotro mă îndrept?
Orice alergător are o poveste. Aceasta este a mea. »