Descriere
Publicându-i cursurile care ne-au format spiritul propriu, căutăm deci în primul rând o justificare a noastră. Ideile pe care le folosim, cu care lucrăm astăzi ca bunuri comune, le restituim, printr-asta, aceluia de la care le-am dobândit. De n-ar aduce această restituire necesară decât fixarea răspântiei de la care urmează a fi judecat efortul filosofic al întregii epoci următoare, și încă publicarea acestor cursuri ar fi de un interes netăgăduit. Și dacă, întreprinzând postum tipărirea cursurilor lui Nae Ionescu, avem părerea de rău care izvorăște din cunoașterea lacunelor pe care le va avea opera lui tipărită față de ceea ce a fost opera lui vie, avem totuși bucuria că, salvând – chiar fără voia lui – din acea operă, ceea ce s-a putut salva de la pierzare, restituim culturii românești și celor care vin după noi și care nu l-au putut asculta, cea mai vie figură a culturii românești din al doilea pătrar al veacului al douăzecilea.
